..și ea ținea cu papagalii de mare; erau fermecatori, așa mici și neîndemânatici cum păreau; toți mai puțin unul, unul era aparte, nu era deloc mic și neîndemânatic. Ba dimpotriva..
În broșura pe care o citise scria ca papagalii de mare își alegeau o singura pereche toată viața. Toamna, fiecare membru al perechii pleca să-si vadă de treburile lui, dar masculul revenea la cuib cu câteva săptămâni mai devreme ca femela. Pana la sosirea ei acasă, masculul făcea curat în cuib, astfel încât locul sa fie prezentabil pentru perechea lui. Când palatul lor era demn de o regina, masculul se așeza la intrare și își aștepta perechea. Iar, dacă femela nu se mai întorcea la cuib, masculul își alegea alta pereche, pe care însă o dădea afară imediat dacă se intampla sa se întoarcă prima femela.
Papagalii de mare sunt curioși din fire. Se apropie sa cerceteze și așa sunt ușor de prins. Dacă aliniezi papagalii de mare, aia care zboară se liniștesc. Pentru ca nu știu ce s-a întâmplat cu semenii lor, ei se gândesc ca nu pățesc nimic dacă se apropie de locul cu pricina..
Totuși, papagalii de mare sunt absolut delicioși.
