Toată lumea se gândește la asta la un moment dat. Cum ai face-o? Nu știu, cred că nu m-am gândit serios la asta.
Dacă o ai în cap devii o specie rară, ciudată. O formă de viață căreia îi place să se gândească la propria stingere.
Dacă faci o remarcă stupidă KILL YOURSELF! , dacă-ți place filmul LIVE ! , dacă vei pierde trenul KILL YOURSELF! Și lumea refuză să vorbească despre asta. Toți vorbesc despre cât de bun e sexul și cât de important este într-o relație și despre cum poate salva încălzirea globala sau omenirea de la foamete; mai puțin despre asta.
De ce?
Pentru că este stupid îți vor răspunde ei.
În fond, nimeni nu vrea să moară. Vor doar să vorbească despre asta.
Viața este o porcărie. Nu există a-ți dori să ai parte de un final fericit pentru că de un lucru este atât de bun, de ce ai vrea să se termine?
”briciul te taie,
râurile sunt murdare…
acidul te arde,
drogurile îți dau crampe…
armele nu sunt legale,
ștreangul îti dă…
benzina miroase groaznic,
ai putea să și trăiești.”
Până la urmă ce vrem cu toții? Vrem să jucăm bowling! Să dărâmăm niște popice! Vrem să ne adăpostim de frig și uneori, de ploaie.
Lumea nu vrea să facă nimic. O persoană normală ar face ceva. Ei nu vor ști niciodată cum ar fi să fie în locul meu. Dar eu știu cum este să fi ca ei. Știu cum mă rănește zâmbetul când simulez că sunt fericită, cum încerc să mă adaptez și nu pot… cum mă rănesc în exterior doar pentru a încerca să ucid ceea ce este în interior.
Ceea ce trebuie să fac este să scap de lume. Să o scot afară din mine. Să o îndepărtez pentru a nu mă mai întâlni cu ea.
Poate toată lumea este mincinoasă, poate toată lumea este prostă și ignorantă. Dar sunt bucuroasă să fiu cu ea, ca ea, decât să pretind că sunt diferită de ei.
In spatele orizontului verde 